Judetul Botosani

Orase in judetul Botosani Botosani Cucorani Darabani Dorohoi Ipotesti Mihai Eminescu Informaţii generale Aşezare În partea nord-estică extremă a României, la graniţa cu Ucraina  şi Moldova, cuprins între Siret (în vest) şi Prut (în est). Vecini La nord: Ucraina, la est: Republica Moldova, la sud: Judeţul Iaşi, la vest: Judeţul Suceava. Suprafaţă 4.986 km2 (respectiv 2,1 % din teritoriul ţării). Popula]ie 462.370 locuitori. Oraşe Botoşani, resedinţă de judeţ, cu 120.000 locuitori, situat în Câmpia Jijiei, reprezintă în arealul românesc unul dintre ţinuturile care şi-au marcat  evoluţia prin amprentele valorice deosebite în plan cultural-spiritual şi socio-economic. De aici s-au ridicat şi s-au făcut cunoscuţi cele mai mari personalităţi, strălucite exponente ale culturii şi ştiinţei româneşti, precum: Mihai Eminescu (luceafărul poeziei româneşti,  care ocupă un spaţiu aparte în memoria acestor locuri, născut la  Botoşani în 1850, şi a cărui operă, prin intermediul traducerilor în 65 de limbi, este cunoscută astăzi pe toate meridianele globului),   Octav Onicescu (matematicianul, ctitorul şcolii româneşti de teoria probabilităţilor, întemeietorul şcolii de statistică, actuariat şi calcul, realizatorul noului concept de mecanică invariantivă, a cărui întreagă   activitate ştiinţifică de excepţie este reprezentată în mod strălucit în  Muzeul memorial „Octav Onicescu“, ce se doreşte a fi transformat în unitate academică), Nicolae Iorga (savantul şi istoricul, ce ne-a lăsat o moştenire ştiinţifică valorificată muzeistic la Botoşani, în cadrul Casei memoriale a marelui istoric, prin diferite mărturii ale unei uriaşe opere, de dimensiuni supreme),  George Enescu (geniul muzicii româneşti), scriitorii Mihai Sevastos, Mihail Sorbu, Vasile Pogor, artiştii plastici Octav Băncilă, Constantin Piliuţă,  Ştefan Luchian, Justina Popescu, naturaliştii-geografi Grigore Antipa, Nicolae Leon, Victor Tufescu, filologii Alexandru Graur, Dumitru Murăraşu, în viaţa culturală şi învăţământul botoşenean remarcându-se scriitori ca Ion Pillat, Samson Bodnărescu, Nicu Gane, Mihai Ursachi,  geografi ca Ion Simionescu, Simion Mehedinţi, filologi ca Ovid Densuşianu, Alexandru Lambrior, folclorişti ca A. Gorovei. Numele actual al municipiului  este menţionat pentru prima oară în Letopiseţul lui Grigore Ureche şi este pus în legatură cu evenimentele din 1439, când „au venit tătarii şi au prădat şi arsu târgul Botoşanii“. Îţi trage numele, potrivit unor cercetări, de la un boier  pe nume Botaş, care a trăit pe aceste meleaguri. De altfel, cea mai veche pecete  cunoscută până acum, a Botoşaniului care avea drept marcă un păun cu coada răsfirată, poartă inscripţia „Pecetea târgului Botaş“. Având o existenţă de câteva secole,   Botoşanii au beneficiat de o strălucită civilizaţie agrară şi o înfloritoare viaţă urbană, conservând, întrun autentic muzeu în aer liber, excepţionale dovezi ale vremurilor de mult apuse: gospodării ţăraneşti, conace boiereşti, somptuoase edificii publice şi elegante locuinţe construite în rafinate stiluri arhitectonice, stravechi  biserici din lemn şi piatră, datini şi obiceiuri ancestrale. Botoşani este unul dintre puţinele oraşe ale ţării care a apărut ca târg, cunoscând o evoluţie extrem  de rapidă şi devenind unul din cele mai importante ale Moldovei, datorită  unor împrejurări extrem de favorabile, cum ar fi înfiinţarea unui iarmaroc (care a atras numeroşi străini - armeni, evrei, greci, polonezi) într-o zonă geografică aflată la răscruce de drumuri comerciale. Astfel, târgul Botoşanilor,  aducător de mari venituri, a atras atenţia domnilor ţării a căror dăruire, dragoste şi credinţă în Dumnezeu dăinuie în creaţiile lor - bisericile – eterne   mărturii ale unui trecut tumultos ce vibrează în zidurile vechi de piatră. Alte oraşe:  Darabari, Dorohoi, Săveni. Relieful Predominant deluros, care nu este prea variat. Unităţile sale sunt:  Dealurile Siretului şi Câmpia Jijiei Superioare, dispuse de la nord  (partea deluroasă a depresiunii Jijiei, cu coline domoale ce nu depăşesc 200 m), spre est (câmpia de lângă Prut) şi spre vest (terasele înalte de pe malul  stâng al Siretului, care fac parte din zona sud-estică a Podişului Moldovei,  cu înălţimi de 300 m). Clima Este temperat continentală, influenţată puternic de masele de aer din estul continentului, fapt ce determină ca temperatura medie anuală să fie mai redusă  decât în restul ţării (8 - 90C), cu precipitaţii variabile, cu ierni sărace în zăpadă, cu veri ce au regim scăzut de umezeală, cu vânturi predominante din nord-vest şi sud-vest. În ianuarie temperatura medie este de -4 - -60C iar în iulie 20 - 230C. Cursurile de apă Au o direcţie nord-vest, sud-est, fiind formate din Prut la est şi Siret la vest, Başeu şi Jijia în centru, cu afluenţi importanţi: Sitna, Miletin, Dresleuca ce formează culoare depresionare largi cu lunci extinse ce brăzdează judeţul, determinând crearea artificială a  peste 150 de iazuri, utilizate pentru echilibrarea debitelor, irigaţii,  alimentare cu apă, piscicultură. Atracţii turistice Zone de agrement Parcul „Mihai Eminescu” din Botoşani, fosta grădină publică „Vârnav” amenajată în 1869, păstrează câţiva arbori contemporani cu Mihai Eminescu care în ultima parte a vieţii sale şi-a purtat paşii pe  aleile largi, trasate printre pâlcurile de arbori de diverse specii. Parcul păstrează lacul artificial pe care odinioară se puteau face plimbări cu barca, iar în chioşcul din mijlocul parcului de sărbători, cânta fanfara militară. Aici a fost amplasat în 1932 bustul lui Mihai Eminescu executat de sculptorul Ion Georgescu, monument ce fusese amplasat în 1890 în faţa Şcolii Marchian.  Satul de vacanţă de la Agafton, situat în apropierea oraşului Botoşani, pe drumul spre Suceava. Aflat în apropierea renumitei mănăstiri de la Agafton, satul de vacanţă oferă posibiliatea petrecerii timpului liber, fiind preferat şi de diferite instituţii pentru organizarea de manifestări cultura-artistice.   Dispune de aproximativ 1000 de locuri de cazare. Lacuri Dintre mulţimea iazurilor, ce conferă o frumuseţe aparte putem aminti: Drăcşani (440 ha, pe valea Sitnei), Negreni (304 ha, pe valea Başeu), Cal Alb, Hăneşti, Mileanca,  Havârna, Stânceni. Acestora li se mai adaugă lacurile de acumulare:  Stânca Costeşti (140.000 ha, pe Prut), Bucecea (475 ha, pe Siret). Rezervaţii şi monumente ale naturii Stânca Ştefăneşti (lângă Ştefăneşti), rezervaţie geologică şi floristică.  Pădurea Ciornohol, rezervaţie forestieră (77 ha), lângă Truşeşti. Pădurea Vorona, rezervaţie floristică şi faunistică (150 ha), lângă Vorona. Edificii religioase Biserica „Sfântu Nicolae” din Popăuţi - Botoşani, ctitorie a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt  datează din1496 şi are picturile interioare de mare valoare şi de un caracter original.  A fost amplasată într-o poziţie strategică determinată de iminentele năvăliri ale   duşmanilor atraşi de bogăţiile târgului Botoşanilor. Din acest motiv, clădirii propriu  zise a mănăstirii i-au fost adăugate trainice ziduri şi un turn de veghe, conferindu-i  aspectul unei veritabile cetăţi. Faţada clădirii este realizată din benzi de cărămidă  aparentă smălţuită şi discuri ceramice colorate, ornamente cu motive geometrice, faunistice şi heraldice, iar pictura interioară datează din secolul XV, păstrându-se parţial. Se înscrie armonios în arhitectura citadină a bisericilor botoşănene, lăcaş ce s-a impus în societatea locală datorită vechimii şi aşezării sale în centrul oraşului, Sfântu Gheorghe fiind astăzi patronul spiritual al municipiului. Biserica „Sfântu Nicolae” Domnească din Dorohoi,  ctitorie a lui Ştefan cel Mare (1495), construită în stil moldovenesc, şi având o decoraţie exterioară bogată, presărată cu elemente bizantine.   Mănăstirea Coşula de la Coşula, construită de domnitorul Petru Rareş (1535) în stilul arhitecturii feudale moldoveneşti; în interior şi exterior păstrându-se  şi astăzi valoroase picturi din această perioadă. Biserica „Sfântu Ilie” din Botoşani, îşi are începuturile în 1778, ca biserică a Breslei Blănarilor,  de renume în lumea meşteşugarilor botoşăneni.   Biserica Armeano-Gregoriană „Sfânta Treime” din Botoşani,  ridicată în sec. XVI, impresionează prin valorile arhitecturale, de sculptură  şi carte veche religioasă specific armeneşti. A fost reclădită în 1795 şi renovată în 1832. Biserica Romano Catolică „Naşterea Sfântu Ioan Botezătorul” din Botoşani,  construită la mijlocul sec. XIX în manieră neogotică, înnobilează în chip fericit   peisajul citadin botoşănean. Biserica Lipovenească din Botoşani, actuala clădire a bisericii s-a înălţat pe o veche capelă de lemn în anul 1853. Autentic centru  de religie şi cultură, pe lângă biserică fiinţează o şcoală a etnicilor lipoveni.  Posedă frumoase icoane de sorginte ruseas că, carţi vechi şi odoare lucrate cu rafinament artistic. Alte edificii religioase: Biserica armenească din  Botoşani (1350), Biserica „Sfântu Gheorghe” Domnească din Botoşani,  înălţată de Doamna Elena Rareş, datează din 1551 şi resimte influenţele ctitoriei lui Ştefan Voievod, Biserica Uspenia din Botoşani, ctitorie a Doamnei Elena, soţia voievodului Petru Rareş, datează din 1552, şi este deţinătoare de valori de autentic tezaur - pictură, sculptură, carte veche. Este locul unde a fost botezat Mihai Eminescu, devenind astfel loc de permanent omagiu adus marelui poet, Mănăstirea Agafton din Curteşti, la 4 km sud-vest de Botoşani, din sec. XVI, Mănăstirea Gorovei de la Gorovei Văculeşti (1742),  Mănăstirea Vorona de la Vorona (1600), Schitul Frumuşica (sau Balş), din satul Storeşti. Edificii culturale Casa memorială „Mihai Eminescu” de la Ipoteşti, (la 8 km de Botoşani),  casă în care s-a născut luceafărul poeziei româneşti,  genialul Mihai Eminescu (1850 - 1889), care a dat culturii româneşti şi universale o operă uimitoare prin profunzimea şi valoarea sa artistică.   Numeroşi turişti vin să vadă aceste locuri ale copilăriei lui Mihai Eminescu.   Casa memorială „George Enescu” din satul carei poartă numele, casa natală a marelui compozitor, dirijor, pianist şi violonist George Enescu (1881 - 1955), care a proiectat componistica românească pe una dintre  cele mai înalte trepte ale muzicii universale. Casa memorială „Nicolae Iorga” din Botoşani, organizată în una din casele copilăriei marelui savant, în care  s-a născut şi a copilărit marele istoric Nicolae Iorga. Este şi un spaţiu  expoziţional de excepţie ce cuprinde mărturii ale vieţii şi activităţii sale,  o bibliotecă ce conţine câteva sute din operele istorice, literare şi memorialstice semnate Nicolae Iorga. Muzeul Memorial „Octav Onicescu” din Botoşani, înfiinţat la 8 octombrie 1995, adăposteşte piese de mobilier care au aparţinut matematicianului şi filozofului Octav Onicescu, fiind expuse de asemenea  manuscrise, scrisori, diplome, cărţi din biblioteca personală, fotografii de familie, decoraţii. Muzeul Răscoalei din 1907 de la Flămânzi, consacrat   acestui eveniment marcant din 1907, aici având loc incidentul care a  declanşat marea răscoală ţărănească împotriva moşierilor, care apoi s-a răspândit în toată ţara. Muzeul Judeţean (Secţia Istorie şi Arheologie) din Botoşani, monument istoric, a cărui clădire datează din 1913, având  destinaţia iniţială de prefectură a judeţului Botoşani. Din 1977 este  organizat ca muzeu de istorie. Muzeul Judeţean (Secţia Etnografie)  din Botoşani, clădirea este un valoros monument de arhitectură  datând de la sfârşitul sec. XVIII şi reprezentând casa lui  Manolache Iorga, străbunicul marelui istoric Nicolae Iorga.  Organizat şi deschis publicului din 1989, muzeul valorifică cele mai  importante elemente ale civilizaţiei rurale a Botoşanilor: principalele   ocupaţii (agricultura, creşterea animalelor, vânătoarea, pescuitul, albinăritul), meşteşugurile tradiţionale (torsul, cusutul, cojocăritul, olăritul), costumul  popular,datinile şi obiceiurile specifice acestei zone. Galeriiile de  Artă „Ştefan Luchian” din Botoşani, patrimoniul artistic botoşănean este valorificat în cadrul Secţiei de Artă a Muzeului Judeţean a cărei   activitate se desfăşoară în cadrul Galerilor de Artă „Ştefan Luchian”.  Teatrul de Stat „Mihai Eminescu” din Botoşani, clădirea a fost inaugurată în 1914, distrusă în timpul bonbardamentelor din 1944 şi refăcută ulterior în 1958 şi în anii ’90.  În faţa teatrului este instalat un bust al lui Mihai Eminescu, operă a sculptorului  Ovidiu Maitec. Teatrul de Păpuşi ”Vasilache” din Botoşani, trupa de  actori păpuşari botoşăneni, extrem de apreciată atât în ţară cât şi în  străinătate (laureată a Festivalului Internaţional de Teatru de Păpuşi de la  Silistra - Bulgaria în luna iunie 2001). Filarmonica de Stat din Botoşani,  clădirea filarmonicii, Vila Ventura a fost construită la sfârşitul sec. XIX în stil neoclasic. Activitatea Filarmonicii de Stat Botoşani este recunoscută şi în afara judeţului, artiştii fiind invitaţi în mod permanent  să participe la diferite spectacole în ţară şi străinătate. Ansamblul „Rapsozii Botoşanilor” din Botoşani, instituţie ce numără decenii de activitate, artiştii săi fiind recunoscuţi pe plan naţional şi internaţional prin numeroasele premii câştigate. Biblioteca Judeţeană „Mihai Eminescu” din Botoşani,  clădirea bibliotecii, renumita „Casa Moscovici” este o adevărată bijuterie arhitectonică, construită la sfârşitul sec. XIX, îmbinând într-o sinteză armonioasă elemente ale arhitecturii franceze cu cele germane. Fondul  de carte este de aproximativ 380.000 volume. Casa Antipa din Botoşani,  clădire construită în stil eclectic de inspiraţie franceză la sfârşitul sec. XIX.   Aici s-au născut marele biolog Grigore Antipa şi fratele său, naturalistul  Nicolae Leon. Astăzi este sediu al „Centrului Militar Botoşani”.   Clădirea Primăriei din Botoşani, edificiu construit la sfârşitul  sec. XVIII în stil eclectic de influenţă germană. Este restaurată între 1906 - 1914, iar la mijlocul sec. XVIII, clădirea devine sediul Tribunalului unde Mihai Eminescu a  lucrat în calitate de copist în perioada octombrie 1864 - martie 1865.  Casa Bolfosu din Botoşani, construită la începutul sec. XIX de Garabet Bolfosu,  renumit negustor armean. Stilul arhitectonic este cel popular ţărănesc cu unele inovaţii. Casa Silion din Botoşani, datează din jurul anului 1900, şi îmbină armonios  mai multe stiluri arhitectonice (eclectic francez, art-nouveau). Este plasată în mijlocul unei grădini cu fântână, iar intrarea principală este încadrată de statui.  Centrul Vechi din Botoşani, este partea cea mai veche a oraşului din punct de vedere arhitectonic, care grupează un număr mare de clădiri cu destinaţie comercială datând din sec. XVII - XVIII. Clădirile sunt dispuse în formă de L, iar faţadele spre stradă au forme arhitecturale din cele mai diverse, mai ales de factură apuseană, prelucrate creator în forme tradiţionale, specifice acestui tip de construcţii. Curţile interioare prezintă ordonanţa clasică a  caselor de târgoveţi, cu galerii de stâlpi de lemn, balcoane şi geamlâcuri susţinute de console de lemn profilate.